Volumul e în tipar. Iese cam joia viitoare.
Am prins, nefericit, mărirea salariului mediu pe economie, iar asta s-a repercutat în prețurile tipo.
La un moment dat am avut indicații privind persoanele din poze Fisura Albastră - Florocioiu, însă le-am rătăcit. Mai exact mi-am șters un blog pe undeva, iar accidental, acolo, se afla și o postare unde mă lămureau unii cum e cu cei din imagini.
Nu regret acest obicei al meu de a șterge din urmă - e un mod de a sta fresh pentru ce aduce viitorul.
Legat de ce spui de ardeleni (e un pic amuzantă convertirea ta, ca regățean, la valorile de peste munți!).
Nu le neg contribuția la mersul nostru pe munte. Am și amintit în carte, de cîte ori mi s-a oferit ocazia. Dr nu am tratat despre ei, pentru că pur și simplu nu mă pricep în domeniu (paradoxal, mă consider spiritualicește un ardelean, datorită ascendenței). Rămîne pentru altul, să trateze unitar lucrurile.
La o adică, și cartea mea - deși o spune doar fugar, la un moment dat - e o invitație la a extinde subiectul, acela al mersului pe munte la noi. Mi-ar plăcea să apară vreun confrate, care,precum Alecsandri în relație cu Eminescu, să cînte mai bine decît mine.
M-am luat cu vorba și nu am apucat să îți mulțumesc încă o dată pentru prefață. Nu spun că ea era obligatorie, nici nu m-am gîndit la așa ceva pînă acum vreo trei luni (au adus ideea, la o adică, aceia care voiau să toarne apă în vinul cărții...), dar finalmente i-am văzut necesitatea - atîta doar că nu zăream prin jur un condei/om pe placul meu. De fapt am zărit iute unul singur, pe tine, căci s-a întîmplat a gîndi / rezona asemănător cu muntele.
Că veni vorba, și întrucîtva contrazicînd ce spui în prefață,.am avut vreo două diferenduri, iar cel de care voi pomeni mai jos încă unul, dar noi să fim sănătoși, și să putem gestiona înțelept asemenea diferențe!
Al treilea privește reproșurile pe care le aduci alpinismului roșu.
Am prins, nefericit, mărirea salariului mediu pe economie, iar asta s-a repercutat în prețurile tipo.
La un moment dat am avut indicații privind persoanele din poze Fisura Albastră - Florocioiu, însă le-am rătăcit. Mai exact mi-am șters un blog pe undeva, iar accidental, acolo, se afla și o postare unde mă lămureau unii cum e cu cei din imagini.
Nu regret acest obicei al meu de a șterge din urmă - e un mod de a sta fresh pentru ce aduce viitorul.
Legat de ce spui de ardeleni (e un pic amuzantă convertirea ta, ca regățean, la valorile de peste munți!).
Nu le neg contribuția la mersul nostru pe munte. Am și amintit în carte, de cîte ori mi s-a oferit ocazia. Dr nu am tratat despre ei, pentru că pur și simplu nu mă pricep în domeniu (paradoxal, mă consider spiritualicește un ardelean, datorită ascendenței). Rămîne pentru altul, să trateze unitar lucrurile.
La o adică, și cartea mea - deși o spune doar fugar, la un moment dat - e o invitație la a extinde subiectul, acela al mersului pe munte la noi. Mi-ar plăcea să apară vreun confrate, care,precum Alecsandri în relație cu Eminescu, să cînte mai bine decît mine.
M-am luat cu vorba și nu am apucat să îți mulțumesc încă o dată pentru prefață. Nu spun că ea era obligatorie, nici nu m-am gîndit la așa ceva pînă acum vreo trei luni (au adus ideea, la o adică, aceia care voiau să toarne apă în vinul cărții...), dar finalmente i-am văzut necesitatea - atîta doar că nu zăream prin jur un condei/om pe placul meu. De fapt am zărit iute unul singur, pe tine, căci s-a întîmplat a gîndi / rezona asemănător cu muntele.
Că veni vorba, și întrucîtva contrazicînd ce spui în prefață,.am avut vreo două diferenduri, iar cel de care voi pomeni mai jos încă unul, dar noi să fim sănătoși, și să putem gestiona înțelept asemenea diferențe!
Al treilea privește reproșurile pe care le aduci alpinismului roșu.
Doar pot intui la ce te referi, dar eu unul - și dincolo de vreun relatat (aș spune) devastator al atitudinii acelora, m-aș apleca și asupra contextului, istoric, dar și uman.
La chestiune, Al. Beldie îmi spunea că a avut parte, pe cînd se afla la cabana Padina din Bucegi, parte de o vizită a ceea ce el a numit partizani. Nu a dat detalii (așa a mers discuția, nu că s-ar fi eschivat din vreo teamă pentru momentul relatării - 1985-86), însă sentimentul primordial pare să fi fost un grad de teamă, față de acele persoane ivite din senin, iar totodată neștiind de glumă.
Sărind de la una la alta, nu știu cum stă actuala generație cu intervievarea veteranilor, dar vâ cred că istoria va aplauda pe acela ce va izbuti să-l tragă de limbă (în sens benign, firește) pe Viorel Nicolaescu. Mi se pare cea mai amplă biografie - firește, din unghiul meu de vedere.
Iar divagînd, am semnalat acum vreo 20 ani tinerilor de pe atunci că nu abordează veteranii momentului, adică generația cincizecistă. Dincolo de eforturile tale, nu simt să fi mișcat cineva - ceea ce, la o adică nu e cap de țară (e doar realitate).
Aia e.
Iar la o adică o notă bună suplimentară pentru cartea subsemnatului, ce rămîne cu unic punct de comparație volumul Baticu-Țițeica (a nus e înțelege că Amintirile... primului nu-s valoroase, dar ele intră în categoria Memorii, cu care aș putea compara eventual Amintirile subsemnatului, dacă aș binevoi cîndva să le aștern pe cîmpie - deocamdată sînt neinteresat, cît și prea dezlînat, pentru așa ceva)
Cam atît.
În paralel recunosc a fi un torent de scrise și idei - cu așa fire m-a cadorisit una dintre ursitoare...
Păi, mult succes în ale tale.
Să-mi lași o adresă pentru a-ți trimitem un exemplar, eventual dăm un semn cînd ai drum/trecere prin București.
Mircea Ordean
La chestiune, Al. Beldie îmi spunea că a avut parte, pe cînd se afla la cabana Padina din Bucegi, parte de o vizită a ceea ce el a numit partizani. Nu a dat detalii (așa a mers discuția, nu că s-ar fi eschivat din vreo teamă pentru momentul relatării - 1985-86), însă sentimentul primordial pare să fi fost un grad de teamă, față de acele persoane ivite din senin, iar totodată neștiind de glumă.
Sărind de la una la alta, nu știu cum stă actuala generație cu intervievarea veteranilor, dar vâ cred că istoria va aplauda pe acela ce va izbuti să-l tragă de limbă (în sens benign, firește) pe Viorel Nicolaescu. Mi se pare cea mai amplă biografie - firește, din unghiul meu de vedere.
Iar divagînd, am semnalat acum vreo 20 ani tinerilor de pe atunci că nu abordează veteranii momentului, adică generația cincizecistă. Dincolo de eforturile tale, nu simt să fi mișcat cineva - ceea ce, la o adică nu e cap de țară (e doar realitate).
Aia e.
Iar la o adică o notă bună suplimentară pentru cartea subsemnatului, ce rămîne cu unic punct de comparație volumul Baticu-Țițeica (a nus e înțelege că Amintirile... primului nu-s valoroase, dar ele intră în categoria Memorii, cu care aș putea compara eventual Amintirile subsemnatului, dacă aș binevoi cîndva să le aștern pe cîmpie - deocamdată sînt neinteresat, cît și prea dezlînat, pentru așa ceva)
Cam atît.
În paralel recunosc a fi un torent de scrise și idei - cu așa fire m-a cadorisit una dintre ursitoare...
Păi, mult succes în ale tale.
Să-mi lași o adresă pentru a-ți trimitem un exemplar, eventual dăm un semn cînd ai drum/trecere prin București.
Mircea Ordean
PS
joi, 23 ian. 2020, 22:00 Marian Anghel <mari_anghel@yahoo.com> a scris:
SalutareParalela cu sașii brașoveni am făcut-o pentru a așeza în context activitățile din Bucegi din anii 20-30, descrise de tine în carte.Adică în timp ce în Bucegi abia se descopereau poteci și trasee... dincolo de munte existau școli de călăuze montane, rețea de cabane și publicații montane consistente (anuarele SKV și EKE cel puțin).Fără a așeza în contextul național (al României de azi) al acelor primi pași din Bucegi, foarte mulți vor crede că totul a început acolo - ceea ce este fals.Nu țin neapărat să rămână paragraful respectiv, este ok și așa cum l-ai aranjat tu.Doar că lipsa acestor paralele dintre turismul montan din cele două părți ale Carpaților, va crea/menține o imagine eronată despre ce și cum s-a dezvoltat turismul montan la noi.succes cu publicarea și seară faină.MarianOn Friday, January 3, 2020, 09:01:36 PM GMT+2, mircea ordean <mmordean@gmail.com> wrote:Mariane...Despre pasajul cu faptul că nu aș fi putut să scriu despre Fisura Albastră am vorbit... Adică nu epoca m-a împiedicat a scrie despre ea. Atîta doar că atunci nu se putea publica așa ceva.
Există ceva probleme, legate de prefață, dar cărora sper că le-am dar de cap, sau măcar îmi vei citi cu înțelegere argumentația.
Al doua diferență de opinii pornește la ce spui de montaniarzii bucureșteni, respectiv cei brașoveni/ardeleni. Mai exact că primii abia bîjbîiau, pe cînd ardelenii zburdau prin munți. Așa o fi, dar e ca dracul să spui asta, în deschiderea unui volum scris de un bucureștean, Și care la o adică nu a spus nici Dă-te mai încolo ardelenilor, ba recunoscîndu-le priorități unde e cazul, de pildă în Piatra Craiului.
Îți atașez prefața, în forma în care am fi - sper eu - amîndoi mulțumiți.
Dă și tu ochi peste ea, la idei, respectiv gramatică.
Ca ceva strict personal, am făcut ochii mari la ideea umărului pus de alpiniștii deceniilor 5-6 la combaterea luptătorilor din munți. Nu știam. Ai scris ceva pe felie?
Scrii pe undeva - în prefață - că-s băiat de treabă față în față... Nici cu tine nu mi-e rușine...
Să-ți fie bine!
Mircea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu