Scrisele lui Găbescu reprezintă un punct de vedere, fie el și plecînd de la un punct de vedere fals, și anume că aș fi reproșat modul în care își făcea instituțional Cristea treaba (cu oameni profesioniști) , la secția de alpinism a clubului brașovean Armata.
Vezi ultima parte a postării de aici..
În paralel, mărturisesc a fi avut în desele intervenții pe net de atunci ale lui G.T un fel de reper. De avertisment.
Instinctul mi-a spus că avem o perioadă, pe la 55-60 ani, în care tragem mai tare cu implicarea socială, după care ne dezumflăm (din motive asupra cărora nu insist).
La vreme aceea subsemnatul număra mai puține primăveri, dar stat-am cu ochii ca pe butelie pe ce-mi putea sosi de la viață.
Astăzi, la 62 ani și ceva, simt că am trecut pragul. Și voi mai scrie.
Asta, probabil, inclusiv pentru că pe parcurs mi-am șters vreo două bloguri, ceea ce a asigurat bucătărie interioară cît de cît spațioasă, pentru idei.
Bon.
Deci text Teodorescu.
(va urma)
De la: gabescu <g...@pcnet.ro>
Data: Sâmbătă, 30 Nov 2002, 11:08
Subiect: @ Mircea Ordean si Emilian Cristea
Data: Sâmbătă, 30 Nov 2002, 11:08
Subiect: @ Mircea Ordean si Emilian Cristea
Dragii mei,
Mircea Ordean este un personaj singular in Alpinismul Romanesc. Este intelectualul care pierde multe saptamani prin Biblioteca Academiei cautand prin reviste, carti si anuare vechi, informatii despre alpinismul romanesc. De cele mai multe ori le completeaza cu informatii din "surse directe", adica marturiile diferitilor oameni care au trait perioada pe care o descrie. In final, ne prezinta pe lista rezultatele cercetarilor sale.
Este adevarat ca nu se preteaza la diferite discutii pe tema "mumu alupigus" sau "hai sa dam de pamant cu Neacsu", dar... e de-al nostru!
Iar este adevarat ca foarte multe dintre materialele care le publica Mircea Ordean sunt patrunse de foarte mult spirit personal. Poate ca, incercand sa patrunda cat mai adanc in epoca, chiar reuseste sa se autosugestioneze in asemenea masura incat traieste in mod foarte direct ceeace scrie. Candva, acum vre-o doi ani am avut niste corespondente destul de intense cu el pe diferite teme. Voi incerca sa reiau pentru voi tema "Emilian Cristea, pentru ca, dupa parerea mea este teribil de actuala.
Dincolo de ceeace a aparut in diverse publicatii, "Nea Milica" a fost om. Cu calitati si defecte. Ca noi toti.
Ce a facut insa Cristea mai mult decat noi cei din ziua de azi, a reusit sa fie un profesionist al Muntelui. Adica a primit salariu ca sa se ocupe de munte. Ce a facut pentru acest salariu, este, poate, in parte, reprobabil. Si eu am o lista lunga de reprosuri fata de cel care a fost Emilian Cristea.
Dar a infiintat si condus sectia de alpinism Armata Brasov. Sectie care a fost o foarte lunga perioada de timp cea mai tare sectie de alpinism din tara. Sectie in care Nea Milica a adunat cu multa straduinta aproape tot ce a creat mai bun alpinismiul Romanesc din acea perioasda. Nu vreau sa aveti impresia ca fac o lista, dar: Aurica Irimia, Mitica Chivu, Matei Schenn, Pif Ritisan, Florin Ularu, Ted Tomov, si foarte multi altii, si-au desavarsit pregatirea de foarte mari alpinsti la Armata Brasov.
Nu vreau sa insist asupra faptului ca cea mai mare parte a traseelor realizate in acea perioada, erau premiere ale aceluiasi club.
La Armata Brasov, toti alpinistii erau de fapt profesionisti. Erau pregatiti special, faceau cantonamente de multe luni in fiecare an. La baza acestei sectii a stat "Nea Milica".
Nea Milica a participat activ si la orientarea Vanatorilor de Munte catre alpinism. La insistentele lui, "Vanatorasii" au primit bocanci cu talpa de cauciuc profilata, fata de talpa de talpa, lisa si lustruita cu sarg in fiecare seara cu crema de bietii militari.
Tot Nea Milica a insistat ca Vanatorii de Munte sa aiba in dotare schiuri cu canturi si suprafete din diferite materiale plastice, schiuri moderne. Pana atunci "vanatorasii" schiau cu "blani" confectionate efectiv numai din lemn natur, acoperit cu baitz.
Si mai pot aduga multele monografii montane publicate in calitate de singur autor, sau in colaborare cu altii.
De altfel sunt convins ca lista acestor lucruri pozitive sau negative va fi completata si de alti alpinisti, care l-au cunoscut.
Pot sa adaug si o multime de lucruri negative. Cel mai rau poate, era ca la diferite concursuri Armata Brasov trebuia sa castige intotdeauna, si, uneori, nu tocmai in mod cinstit... Iar noi, ceilalti competitori, eram amatori. Adica practicam alpinismul numai Duminica... si in concedii. Personal, ca sa pot sa fac Carpatii Meridionali iarna, a trebuit sa leg concediile pe doi ani consecutivi...
Cele de mai sus sunt teribil de actuale. Alpinismul, in perioada 50...89 a fost ridicat in Romania de catre profesionisti: Armata, Dinamo.
Acum, nu mai exista profesionisti. Rezultatul, il vedeti si singuri.
Un catarator, trebuie sa fac mai multe antrenamente pe zi, si sa aiba o alimentatie corespunzatoare. Cati isi pot permite asa ceva? In Germania se spune ca depasirea gradului 9 se poate face numai de catre profesionisti...
Toata organizarea alpinismului este incredintata in acest moment unor oameni care sunt imbracati in aura unor realizari de demult. Alpinisti de exceptie, care insa fie ca sunt prea ocupati cu altceva (Emil Coliban este seful unei mari firme), fie sunt prea bolnavi sau prea batrani, fie pur si simplu nu mai locuiesc in Romania... Pot fi oare acestia considerati profesionisti in alpinism?
Nu intamplator, singura activitate care merge mai bine este catararea de panou, treaba de care se ocupa singura persoana salariata din Romania pentru a se ocupa de alpinism: Sanda Badralexe.
Acum trageti in mine fratilor... De raspuns tot nu pot sa va raspund pana sambata viitoare. Mie profesia nu imi permite nici macar sa citesc mailurile de pe liste. Noroc cu sotia mea care imi face un digest zilnic!
Keep on writing!
Cheerio!
Gabescu
Mircea Ordean este un personaj singular in Alpinismul Romanesc. Este intelectualul care pierde multe saptamani prin Biblioteca Academiei cautand prin reviste, carti si anuare vechi, informatii despre alpinismul romanesc. De cele mai multe ori le completeaza cu informatii din "surse directe", adica marturiile diferitilor oameni care au trait perioada pe care o descrie. In final, ne prezinta pe lista rezultatele cercetarilor sale.
Este adevarat ca nu se preteaza la diferite discutii pe tema "mumu alupigus" sau "hai sa dam de pamant cu Neacsu", dar... e de-al nostru!
Iar este adevarat ca foarte multe dintre materialele care le publica Mircea Ordean sunt patrunse de foarte mult spirit personal. Poate ca, incercand sa patrunda cat mai adanc in epoca, chiar reuseste sa se autosugestioneze in asemenea masura incat traieste in mod foarte direct ceeace scrie. Candva, acum vre-o doi ani am avut niste corespondente destul de intense cu el pe diferite teme. Voi incerca sa reiau pentru voi tema "Emilian Cristea, pentru ca, dupa parerea mea este teribil de actuala.
Dincolo de ceeace a aparut in diverse publicatii, "Nea Milica" a fost om. Cu calitati si defecte. Ca noi toti.
Ce a facut insa Cristea mai mult decat noi cei din ziua de azi, a reusit sa fie un profesionist al Muntelui. Adica a primit salariu ca sa se ocupe de munte. Ce a facut pentru acest salariu, este, poate, in parte, reprobabil. Si eu am o lista lunga de reprosuri fata de cel care a fost Emilian Cristea.
Dar a infiintat si condus sectia de alpinism Armata Brasov. Sectie care a fost o foarte lunga perioada de timp cea mai tare sectie de alpinism din tara. Sectie in care Nea Milica a adunat cu multa straduinta aproape tot ce a creat mai bun alpinismiul Romanesc din acea perioasda. Nu vreau sa aveti impresia ca fac o lista, dar: Aurica Irimia, Mitica Chivu, Matei Schenn, Pif Ritisan, Florin Ularu, Ted Tomov, si foarte multi altii, si-au desavarsit pregatirea de foarte mari alpinsti la Armata Brasov.
Nu vreau sa insist asupra faptului ca cea mai mare parte a traseelor realizate in acea perioada, erau premiere ale aceluiasi club.
La Armata Brasov, toti alpinistii erau de fapt profesionisti. Erau pregatiti special, faceau cantonamente de multe luni in fiecare an. La baza acestei sectii a stat "Nea Milica".
Nea Milica a participat activ si la orientarea Vanatorilor de Munte catre alpinism. La insistentele lui, "Vanatorasii" au primit bocanci cu talpa de cauciuc profilata, fata de talpa de talpa, lisa si lustruita cu sarg in fiecare seara cu crema de bietii militari.
Tot Nea Milica a insistat ca Vanatorii de Munte sa aiba in dotare schiuri cu canturi si suprafete din diferite materiale plastice, schiuri moderne. Pana atunci "vanatorasii" schiau cu "blani" confectionate efectiv numai din lemn natur, acoperit cu baitz.
Si mai pot aduga multele monografii montane publicate in calitate de singur autor, sau in colaborare cu altii.
De altfel sunt convins ca lista acestor lucruri pozitive sau negative va fi completata si de alti alpinisti, care l-au cunoscut.
Pot sa adaug si o multime de lucruri negative. Cel mai rau poate, era ca la diferite concursuri Armata Brasov trebuia sa castige intotdeauna, si, uneori, nu tocmai in mod cinstit... Iar noi, ceilalti competitori, eram amatori. Adica practicam alpinismul numai Duminica... si in concedii. Personal, ca sa pot sa fac Carpatii Meridionali iarna, a trebuit sa leg concediile pe doi ani consecutivi...
Cele de mai sus sunt teribil de actuale. Alpinismul, in perioada 50...89 a fost ridicat in Romania de catre profesionisti: Armata, Dinamo.
Acum, nu mai exista profesionisti. Rezultatul, il vedeti si singuri.
Un catarator, trebuie sa fac mai multe antrenamente pe zi, si sa aiba o alimentatie corespunzatoare. Cati isi pot permite asa ceva? In Germania se spune ca depasirea gradului 9 se poate face numai de catre profesionisti...
Toata organizarea alpinismului este incredintata in acest moment unor oameni care sunt imbracati in aura unor realizari de demult. Alpinisti de exceptie, care insa fie ca sunt prea ocupati cu altceva (Emil Coliban este seful unei mari firme), fie sunt prea bolnavi sau prea batrani, fie pur si simplu nu mai locuiesc in Romania... Pot fi oare acestia considerati profesionisti in alpinism?
Nu intamplator, singura activitate care merge mai bine este catararea de panou, treaba de care se ocupa singura persoana salariata din Romania pentru a se ocupa de alpinism: Sanda Badralexe.
Acum trageti in mine fratilor... De raspuns tot nu pot sa va raspund pana sambata viitoare. Mie profesia nu imi permite nici macar sa citesc mailurile de pe liste. Noroc cu sotia mea care imi face un digest zilnic!
Keep on writing!
Cheerio!
Gabescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu