Amicul Cornel Roman laudă pe fila-i Facebook pe Rheinhold Messner.
Comentez acolo că Messner mi-a fost montaniardul străin preferat, doar că ulterior acrit de bătrânețe (a mea) am început să l privesc ceva mai critic. Depinde i am sesizat caracterul comercial, în sensul că servea publicului (fie și unul alpin) ceea ce voia acesta să audă.
În dimineața asta, mergând spre munte, răsfoiesc prin telefon și dau de o filă scrisă de un înaintaș (autohton).
Eu unul nu aș putea să spun ușurință despre cineva, doar de pildă pentru că a zis o Guido Rey, că acela poseda caracter și o înaltă ținută morală.
La o adică nu știu dacă m am jucat vreodată, fie și în fragedă tinerețe, cu așa noțiuni.
Asta pentru că nu se foloseau în cercul meu apropiat, iar ulterior am observat că vorbele mari sunt niște totuși niște chestii nerealiste, eu preferînd nuanțele.
Firește, de aici se poate pune problema ce le venea și vine unora, să vânture asemenea formule.
Păi pe de o parte au deprins la școală că dacă folosesc asemenea cuvinte, le sosește un fel de recompensă.
Atitudinea era încurajată în interbelic, pe când s a format acel înaintaș, mai exact și restul lumii lua în serios, asemenea formulări.
(eu am crescut în comunism, când asemenea panoplie eroică era folosită strict din unghiul regimului, așa că nu i am putut deveni prozelit)
Mda... Nevoia noastră de considerație...
Pe când scriu cele de aici, în fața geamului vagonului șade o locomotivă. Se află trecut e pe ea, maaari, numele și poza lui Nicolae Iorga.
Care le avea cu locomotivele electrice, mai ales cele din secolul XXI, mai mult de o grămadă.
(e valabil și în cazul geografului Simion Mehedinți, și el găzduit pe un asemenea monstru de fier)
Dar avem nevoie ca de apă de considerație. Și pe care pentru că nu o putem dobândi direct (mai exact privind propria persoană). Prin urmare, ne alegem interpuși. Primind Iorga asemenea apreciez eu care îi laud valoarea parcă primește și subsemnatul din acea baie de lumină socială...
În paralel, mai-marii regimului actual (proocidentali sau autohtoniști) caută cu disperare un liant pentru supușii lor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu