Prin intermediul lui Adi Costache, am avut acces și la alte ziare (în afara celor pomenite d emine în „Sus la munte...”), care au pomenit în epocă despre accidentul lui Gică Rafail:

Universul, 16 septembrie 1930. Și în asemenea caz, informațiile sînt culese de la terți de către un jurnalist, prin urmare adevărul este deformat în unele cazuri. De pildă în privința confluenței Mortului-Zangur (!).

De notat (cu amintitele mai sus rezerve) existența unui aparat foto. Probabil va fi fost  unul tip Leica (negativ 24x36 mm). Totodată, (elevul) Rafail va fi fost din familie suficient de înstărită pentru a-și permite așa ceva (vînzarea către public a respectivului model începuse cu cinci ani înainte).

Completînd informațiile de aici cu altele, este de notat că Rafail (după spusa lui Alex. Beldie, care l-a cunoscut, fiind și el elev la „Spiru Haret”) era orfan: „era crescut de o mătușă”. Una, posibil, înstărită.

În acea privește părinții (lipsă) - adolescentul fiind născut în 1914 -, e posibil ca tatăl lui să se fi stins pe front, iar mama în altă împrejurare.

Dincolo de înlesnirea amintită, în familia de adopție, Gică era lăsat suficient de liber pentru a pleca singur cu trenul de noapte către Bușteni.

Mai jos, un  extras din Curentul, 16 septembrie 1930, care conține o versiune puțin credibilă a evenimentului.

Ferpare din partea colegilor, în „Dimineața” și „Universul”. În context, va fi fost vorba de anul de studiu care abia începea (Alex. Beldie și-l amintea pe cînd el era în anul terminal, iar Rafail în clasa IV de liceu).

Nu se știe cine a coborît trupul decedatului dintr-un loc foarte greu accesibil în epocă. Probabil s-a apelat la Filică Pascu, unul dintre puținii oameni care parcurseseră locurile. Întrucît avea nevoie de ajutoare, acesta va fi apelat la frații lui ori la alți sinăieni de nădejde.

Totodată, nu știu la inițiativa (și/sau cu banii) cui a fost fixată crucea existentă și azi. O va fi pus-o tot Filică (de remarcat starea bună în care se află șia cum, după aproape o sută de ani, în vreme ce o cogeneră, aceea a lui Niki Alexandrescu, s-a dezmembrat de cîteva decenii, în creasta Morarului).

Poziția crucii indică și zona unde s-a petrecut accidentul, deci în Hornuri, deasupra Brîului Portiței, și nu la confluența cu Vîlcelul Mortului (sau Zangur!).

Ìmagini din epocă, la crucea lui Rafail:

(col. Alex. Beldie

De la stînga: I. Șincan, C. Georgescu, N. Dimitriu, Tr. Belitoreanu, Alex. Beldie)

Cu ocazia turei de mai sus (vezi de asemenea, la PS, știre în Gazeta Sporturilor), apare menționată pentru prima dată, în presă, „crucea lui Rafail”)

(col. N. Baticu, anii '30)

(col. M. Ordean, 1980)

P.S.