Articol despre Umerii Pietrei Craiului

Articol apărut în revista Munții Carpați, nr. 19 (anul 2000).
Am avut un singur exemplar, pe care l-am lăsat în acel an la cabana Garofița Pietrei Craiului, pentru a-i fi transmis cabanierului Nicu Bălan (înlocuit în acel moment de fiul său).
Adi Costache a avut amabilitatea zilele trecute de a-mi expedia niște copii.

Aș vrea să precizez că schița lăsată de mine revistei (o conducea Ică Giurgiu) a fost refăcută în redacție - dacă îmi aduc eu aminte, nu a fost singurul caz. Inevitabil, pare să se fi strecurat cel puțin o omisiune, și anume mențiunea punctată că din firul Vîlcelului Umerilor se poate ieși la Pridvor, respectiv în muchia opusă. Firește nu e un cap de țară, așa lipsă.
Imaginile din revistă au fost luate în ziua eclipsei din 1999, cînd Eu, Mugurel și soțiile de atunci am ținut să prindem acel rar moment în Creasta Pietrei, mai exact în dreptul Umerilor (după ce îi vom fi suit). Respectivele clipe au fost mai puțin nocturne decît ne așteptam, dar generînd totuși o anumită tensiune interioară.
Țin să fac precizarea, întrucît Mugur a omis așa ceva, că eu l-am condus (în 1998-99) în ambele variante laterale pomenite în articolul lui despre Umeri.

Eu însumi am fost călăuzit în prealabil, de către un tînăr întîmplător la Garofița, pe o variantă a intrării ADMIR 1939 (numită de unii traseul Dunăreanu). Ulterior am explorat cele două intrări prin vîlcelele laterale, pomenite în articol. Nu am cîtuși de puțin pretenția de-a fi fost eu primul om, pe acolo.

Mugur are însă marele merit de a fi perseverat în a identifica ceea ce a numit Drumul Cabanierului, prin Valea Tămășelului (mai exact segmentul acesteia dintre baza abruptului și Brîul de Mijloc).

Revenind la articolele noastre, Mugur, care e posibil să fi explorat mai mult lateralele, a considerat că ceea ce indicasem eu drept o ramură inferioară a Brîului de Mijloc (pe schița mea apare doar ca 'brîu') este cel de Jos.

Aș mai puncta că așa-numita Colibă, amintită în articol, s-a surpat după 2000, eu nemaiîntîlnind-o în 2011. Erau cîțiva bolovani care se nimeriseră într-un echilibru ce aducea cu o colibă (imediat în spatele tinerei femei din imagine).