Pe valuri: Dan Popescu, partea II

Nu mai țin minte exact (deși aș putea cerceta) de la cine am avut numărul de telefon al lui Dan Popescu (în urma acceptului acestuia, primind și adresa, pentru o vizită).

Locuia pe bulevardul actualmente N. Grigorescu din București, într-unul din blocurile cu zece etaje de pe partea Policlinicii Titan, spre intersecția cu bd. Rebreanu.
Pe la etajul cinci, și cu apartamentul orientat tot spre Rebreanu.

Pare să fi fost Berbec, de zodie, cu toate atributele aferente.

Cum procedam cu mai toți cei intervievați pe atunci, la momentul discuției îmi notam fugar în filele unui caiet...

... pentru ca la scurt timp să scot (școlărește zis!) pe curat.

Existau în paralel și subiecte pe care mi le-aș fi dorit a deschide cu vreun intervievat. Este drept că socoteala din tîrg se potrivea rareori cu aceea de acasă, interlocutorul neputînd fi abordat chiar cu toate acele idei, iar în paralel el putînd să rezoneze mai puțin cu ele ori deloc.

În privința afirmațiilor interlocutorului, se cuvine a fi privite cu inerente rezerve. Între altele, cînd el îi atribuie lui Comănescu acel calificativ „Apă de ploaie!...” despre traseul Furcilor, regăsim expresia deseori la Dan Popescu, de unde impresia că Nicu nu formulase chiar așa.

Că veni vorba, Dan P. minimaliza fugar destule acțiuni ori oameni, foarte probabil pentru că nu-și permitea să se afirme pe sine (cu vreun inerent subiectivism) suficient.

Se înțelege că și subsemnatul Ordean va avea parte peste ani de o lupă asemănătoare...

Pagina 1 curat, de mai sus.

Despre accidentul acelei fete din Valea Colților scrie și N. Baticu. Nu știu însă dacă se afla și el atunci, asemenea lui Dan, în peretele Gălbenelelor.

De notat părerea bună pe care o are despre Radu Țițeica (între altele, că nu mințea), a cărui lipsă de agresivitate nu avea cum să zgîndăre protecțiile nenumăraților vanitoși din jur.
Discreția în viață a lui R.Ț. pare să nu-i fi comunicat lui Dan P. despre dispariția fratelui Șerban, cu puțin timp în urmă.

Popescu pare foarte atent la ideea de alcool. Al cărui consum ține să-l indice la Nae Dimitriu („Bea bine. Și dimineața, și în seara turelor”), dar și la Șerban Ț.

Mi-a spus despre C. Conteș (pe care încă nu îl contactasem) că locuiește într-o casă ridicată de Schiel, între calea ferată și drumul național, spre ieșirea ultimului din Bușteni.

(transcris întrucîtva cu vorbele mele:)

„În primii ani, nu prea ne pricepeam în ale materialelor tehnice. Nu am avut idee de scărițe, la premiera Furcilor.”

„Nu am fost de abord cu Nae Baticu în privința unor afirmații din cartea lui de amintiri. De față cu Radu Țițeica l-am acuzat că a mințit. Mi-a răspuns că da, a mințit...
Altminteri, a fost cel mai bun cățărător dintre noi.”

„În privința refuzului meu de a intra în traseul dificil propus de el în Fleischbank, am spus că am venit acolo să învăț, nu să mor.”

„La ultima porțiune din traseul Furcilor, eu am trecut fluierînd, Trandafir s-a descurcat mai greu” (afirmația este complet pe dosul celor zise de N. Baticu)

„După ieșirea lui Baticu din închisoare, s-a certat cu Cristea din cauza unei frînghii. S-au făcut cu ou și oțet la Căminul Alpin” (sau Refugiul Coștila?)

D.P. considera acuzațiile aduse în cărți de Baticu lui Cristea drept bîrfe.

Găsea totodată aiurea publicarea statutelor existente la finalul cărții „Pe crestele Carpaților”

În paralel, se declara în dezacord cu competițiile contra-cronometru postbelice, considerînd România singura țară unde se petrecea așa ceva.

„Pe mine nu m-a interesat decît muntele.”

„După întoarcerea de la școala din Germania, am început să abordez trasee și în cap de coardă”

„Mi-a plăcut mult în Făgăraș, iarna, deși abia la a treia încercare am reușit să-i parcurg integral creasta”

„Nu s-a scris ca lumea, de perioada Furcilor.”

despre același traseu, preciza că l-a urcat o singură dată.

„La premiera Crestei Coștila-Gălbenele, a fost o distracție! Veselie, tinerețe, soare... Venise unul Waloff, cu un odgon de vreo 30 metri, luat de la o fabrică”

Îi fusese furată (lui Dan P.) colecția Buletinului Alpin, cînd se mutase în altă casă.

Accidentul de pe Valea Coștilei (și suplimentar la cele reproduse în fila din prima parte a postării).
„Botez a murit se pare astupat, În schimb Comănescu era făcut praf, cu lovituri la șira spinării și cap. La cotul pe care valea îl face imediat deasupra refugiului Coștila, a fost proiectat în peretele unde a fost pusă ulterior o cruce... Era o atmosferă morbidă, la locul unde se oprise avalanșa. Nu mai știu de ce ne-am folosit, pentru a căra morții.”

„De poza lui Niki Alexandrescu, din creasta Morarului, îmi aduc aminte că mortul nu mai avea cap”

Nu am idee să se fi dezlegat Șincan din coardă, la baza Hornului Ascuns (martie 1936), sau că el, Dan P., ar fi înjurat atunci, că nu poate participa și el la acea ascensiune (el urma să conducă în poteca marcată pe cei doi participanți, ce refuzaseră să urce hornul).
„Eu nu merg pe o zăpadă care poate porni cu mine” (nu am notat cine a pronunțat atunci aceste vorbe, foarte probabil cei doi participanți, adică I.I.-Dunăreanu și un prieten)

La căderea lui N. Baticu din Creasta Coștilei (1937), un al treilea piton l-a frînat decisiv, din cădere, „întorcîndu-l pe Nae cu fața în sus”.

Premiera Acului Mare, pe fața nordică.
„Un fleac... Nimic.”
.
În peretele Gălbenelelor, la încercarea lui Nae Dimitriu către Surplomba Mare, a fost și sora lui Dan, Rodica.
S-a coborît pe ploaie. În Hornul Coamei se formase un torent de apă. La Hotel Gălbenele i-a apucat ploaia. Au rămas acolo, făcînd gimnastică toată noaptea pentru a se încălzi. „N-am avut nici pe dracul, după aceea!”

Nu mai știu exact la cine se referea Dan P., afirmația: „N-avea rezistență și nici prea tehnică”. Avînd în vedere femininul din ultimul cuvînt, e posibil să fi avut în vedere pe Rodica.

Șincan era mincinos, lichea.
Ideea tendoarelor a avut-o Dan Popescu.

„Frim urca binișor. Cam nervos.
E posibil să fi fost însurat ”

„Aveau afinități Frim, Bălăceanu și Dimitriu. Bălăceanu a fost director al BNR, iar totodată a făcut politică (sub comuniști, n. MO), din care a scăpat cu fața curată.”

„Comănescu era mai retras. Prefera compania fetei”

„Creasta Policandrului (Văii Albe/Vulturilor, n. MO) a fost ideea lui Baticu. În partea superioară e apă de ploaie”

„Cristea s-a certat cu Schobesch în tura lor pe Creasta Făgărașilor, iarna...
Schobesch a murit în 1983, în Germania.”

„Făgărașii, iarna, amintesc de Mont Blanc”

Taina Duțescu-Coliban.
„Are trei copii... De ce naiba nu s-o astîmpăra?”

La 12 iulie 1985, Dan Popescu nu aflase despre moartea lui Șerban Țițeica, respectiv a lui Cezar Vărgulescu în Himalaya.

„Deasupra Surplombei Mari, Toma Boerescu nu a putut depăși traversarea orizontală de acolo, căci cunoștea doar dubla coardă...” (nu și traversarea Dulfer, la care apelează peste un an Dan P., n. MO)

Mi-a arătat două exemplare ale revistei Clubului Alpin Elvețian.

Dacă îmi aduc aminte bine, fata lui Dan P. trăia în Germania. Acolo, D.P. îl văzuse la televizor pe Peter Aschenbrenner, ajuns la 90 ani. „În '36, remarcasem că are picioare scunde dar un piept și mîini foarte puternice”.

„Într-adevăr, în Germania, cînd am fost noi, aruncau sacii cu cei morți pe munte din săritoare din săritoare - iara stea avănd uneori și 30 metri.”

„Titi Ionescu era relativ slab. În schimb Comănescu era într-adevăr foarte bun!”

„La tentativa de a urca în Furci cu italienii (1938), eram la Hotel. A fost o ploaie formidabilă. O adevărată pînză de apă, peste perete...”

„Împreună cu Cristea am efectuat a doua ascensiune a traseului celor trei surplombe. El a fost cap. Eu îl ghidam. În partea de jos am trecut un bolovan, la coardă dublă”

„Andrei Ghițescu era grozav. Dar a ținut să urce Trei Surplombe la coardă simplă. Era în mare amor cu o prietenă a mea de la Paris, Irina.”

„Nu știu ca admiriștii să fi urcat Peretele Marelui Grohotiș, din Piatra Craiului.

Titi urca cu Elena Haberman. Fiind bogată, îl ținea cu bani, Era mare amatoare de bărbați. Groaznică la figură. Bărbatul ei înghițea.”

„Madeleine Knapp fusese măritată cu un doctor, de care s-a despărțit. Apoi s-a căsătorit cu Baticu. Cît a fost el în închisoare [a cerut divorțul]. Cînd au ieșit Amintirile...”, Nae m-a trimis cu un exemplar a cărții la Madeleine, dar nu a vrut să știe de ea [și implicit el?].”

„Am încercat creasta Făgărașului, alături de Baticu, Schobesch și Madeleine.”

„Victor Knapp. simpatizant legionar, s-a sinucis după Rebeliune...”

”Ion Trandafir avea tărie multă de caracter. A fost omorît sub Armand Călinescu.”

„Pînă la premiera Fisurii Gălbenelelor, nu făcusem vreodată rapel.”

„Statul a luat în 1948 casa familiei mele din Bușteni”

„În creasta nordică a Pietrei Craiului am fost iarna de patru ori.”

„Toată iarna 1935-36 am fost pe munte. Dormeam la Voievodul Mihai [baza vînătorilor de munte de la Piatra Arsă]. Iar a doua zi o luam după ei. Nu uit acea perioadă nici acum!”

„Tulea mi s-a părut cam egoist [e de văzut aici cît proiecta Dan P. din propria opinie de sine...]. Nu a fost în stare să facă nimic, singur.”

„Ion Ionescu-Dunăreanu scotea un ban, de pe urma ghidurilor. Ciupea informații de ici, de colo. Nu a fost în stare să urce mai mult decît văi”

„Peretele Marelui Grohotiș... E pe acolo în zona centrală un horn. Mai simplu decît cel din Hornul Central din Colțul Mălinului. Deasupra am bătut un piton de asigurare. Secundul [Francisc Severin] era cam ageamiu. Deasupra acelui punct ne-a prins ploaia. Dar nu au fost probleme”

Mai jos, file din Buletinul Clubului Alpin Român

În primul material, partea superioară a traseului Surplombei Mari, urcată de Dan Popescu (1939)

Din aceeași campanie, imagini din colecția Sorin Tulea:

În imagini, cu excepția ultimeia, apare Dan Popescu.

Mai jos pare să fie Nicolae Crețu, președintele secției CAR din Bușteni, participant și el la acea ascensiune. După toate aparențele, el a executat ultimul traversarea.