Cineva te acuză că spui prostii

Cineva te acuză că spui prostii, sînt slabe șanse să îți spună si care sunt acelea.

Asta intrucît contraargumentarea ține de tărâmul conștient, ba chiar și educat.
În răstimp fluturarea ideii de prostie ( la celălalt, firește) e tributară primitivului din noi. Care nu le are cu savantlîcuri, a la "Dragul meu, uite cred că ai greșit un pic aici...".

Cînd cineva cineva emite acuze din categoria prostiei (idioțeniei, tembelismului etc), el mizează strict pe descurajarea adversarului.
Nu ține să îi arate aceluia, cu citat și contraargumentare, care e prostia cu pricina.

Mă uit aici că ideea de prostie are la bază o banală eroare a cuiva să presupunem că (există așa ceva, deși nu e obligatoriu).
Aceea capătă însă pe umeri, grație bunilor noștri semeni, o haină specială care o transformă în prostie.