Ceva texte zilele acestea, pe net...

...despre alpinistul Emilian Cristea (1915-1982).

Pentru că emană de la oameni, toate sînt elogioase / unul nu pomenește vreun defect al aceluia.

De pildă:

 

„Pe 12 noiembrie 1982 se stingea din viață Emilian Cristea (1915–1982), o figură marcantă în istoria alpinismului românesc.

Dincolo de orice dezbateri de-a lungul timpului, în arhiva muntelui rămân consemnate realizările sale tehnice și sportive:

- Premiere alpine: A deschis și pitonat numeroase trasee alpine în masivele din România, în special în Bucegi (ex. Fisura din Pintenul Văii Albe, Trei Surplombe, Creasta Centrală din Peretele Urlătorii Mari) și Piatra Craiului (ex. Traseul Central din Peretele Piscului Rece, Muchia Roșie).

- Fisura Albastră (1953): A realizat, împreună cu Aurel Irimia, prima ascensiune a acestui traseu emblematic din Peretele Văii Albe, un reper major pentru gradul de dificultate al epocii (6A).

- Traversări de iarnă: A efectuat premiere hibernale importante, printre care traversarea integrală a Crestei Carpaților Meridionali (de la Băile Herculane la Sinaia, în 1955, alături de Aurel Irimia și Ladislau Karacsonyi), precum și parcurgeri de iarnă în Munții Făgăraș și Rodnei.

- Literatură montană și instruire: Ca antrenor și autor, a format generații de cățărători și a publicat numeroase ghiduri, manuale de tehnică alpină și lucrări de promovare a Carpaților.

Reușitele sale din perete și traseele deschise rămân repere concrete pentru oricine parcurge astăzi stâncile din Carpați.” (vezi PS1)

La comentarii, tot aici, Ion Cîrstea postează o imagine („La stafeta muntilor in muntii Ciucas , cu un an înainte de a se sfirsi”):

 Ca de obicei, în context Mihai Ogrinji bate recordul:

„Atâta vreme cât îl vom păstra, într-un fel sau altul, printre noi, Nea Milică va rămâne modelul viu, dintotdeauna, de care au atâta nevoie toate generațiile.”

Hm...

Model viu, ba și dintotdeauna, plus că pentru TOATE generațiile...

În paralel, ca paria ce mă aflu, am altă părere (extrasă altminteri din opul subsemnatului „Sus la munte la izvor”):

https://archive.org/details/emilian-cristea

**

În altă parte, M. Ogrinji spunea de curînd (între altele lucruri de comentat):

„Între Niculae Baticu și Emilian Cristea a intervenit la un moment dat – după ce inițial au fost buni colegi de coardă, cum se spune – o ruptură ireconciliabilă. Din păcate… Dincolo de un anumit folclor care circulă între alpiniștii care le-au fost mai mult sau mai puțin apropiați celor doi protagoniști, dedesubturile acestei pizme vor rămâne pentru totdeauna nedeslușite. ”

Mie unuia, nu mi se pare un lucru greu, să cercetez ce i-a apucat. Nu voi identifica adevărul integral, dar, dacă d. Ogrinji tot ridică ideea, cred că merită explorat pe acolo.

Și anume ce le-a venit, să se încontreze așa de tare (fără egal, în istoria noastră alpină).

UPDATE

Deși arată a prețiozitate, cred că o așa explorare are obligatoriu a trece prin întîia copilărie a respectivilor.

PS1

„Dincolo de orice dezbateri de-a lungul timpului, în arhiva muntelui rămân consemnate realizările sale tehnice și sportive:”

Subsemnatul, tot acolo:

1. Care e aia arhiva muntelui, pe care altminteri ai consultat-o și ai văzut ce rămîne acolo?

2. În arhiva cu pricina nu rămîn și altele, despre distinsul Cristea?”