joi, 8 septembrie 2022

Poate merită să rămână. Nicu Dragomir, contemporan la 2021







Poate merită să rămînă. Din punct de vedere istoric.
A existat, la un 2010-20.
Erau și așa ceva, atunci.

Interesanți ochelarii de soare, ai insului.
Să nu i se ghicească slăbiciunile, din spatele paradei de agresivitate.
Am dat cîndva să îi vizitez fila Facebook.  Nu era publică (precum a subsemnatului). Zice și asta ceva...
Un om asemănător am la serviciu (unul inferior...).
Nu chiar dar deseori pomenește cum a altoit el pe alții. Iar totodată cum amenință: „Îți fac, îți dreg, morții mă-tii!” etc.
Nefiind în relații strălucite cu dumnealui, nu l-am întrebat dacă nu a și încasat-o, în viforoasa-i carieră combativă.

Asta, și pentru că nu-i lucru simplu, să tulburi castelele de nisip ale unor asemenea inși.
La acest capitol, se află de eseu, cum ni se află acstelele de nisip. Și implicit, care ni-i groaza, că ar putea cădea. Ori atunci cînd cad.
Cred că am avut clinci cu el pe fila unuia Albu, ghid contestat de numeroși oameni. Firește, numitul Dragomir nu era deloc-deloc de acord cu ce am zis inițial. Apoi ne-am bălăcărit.

Nu m-aș fi tulburat prea tare de amenințările lui (să le spun recente). Ba chiar i-aș fi răspuns cu mare drag (pe linia lui „Ia zi, domne, cum e cu...?”). Dar stimabilul Dragomir nu pare să mai aibă cont.

PS1
Tot interesant este că explozia de amabilitate din imagine e legată de Dumitru Chivu (alpinist din Bușteni, component în anii 60-70 al echipei Armata). Simt că erau temperamentali asemănători, din moment ce taman pe subiectul aceluia explodează acum.

PS2
Mă pot aștepta la multe ascendențe, în ce mă privește. Dar de vreuna evreiască nu am auzit (în urmă cu două generații, înaintașii mei erau români get-beget, din zone rurale așijderea). 

În ce privește poponarismul, poate fi tratată și ideea asta. Ce e cu ea în sine, eventual cît m-ar caracteriza pe mine. Uite o idee de scrisă.. Una cu zoaie pe moment, as usual.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu