Ochi prin jur, 11 septembrie 2022

Am aflat abia azi că se află disponibil pe YouTube un interviu cu alpinistul Mircea Noaghiu.
L-am urmărit cît de cît, apoi mi-am zis să aflu și altele despre dumnealui, pe net.

Există în context un material pe care i-l închină Dinu Mititeanu. Dar nu m-am potrivit și pace cu stilul ultraelogios al confratelui clujean.

Altminteri, suma elementelor de acolo dă inevitabil tot 1. Mai exact, nu poți fi foarte elogios, dar fără să găsești și semeni de înțepat, în acel expozeu. De pildă tinerii (colegi de coardă ai lui M.N.), că sînt superficiali, neatenți etc.

Rămas cu ochii la scrisele lui Mititeanu, am realizat că asemenea perii vizează insul gîdilat, dar și publicul de pe acolo,  că ce nemaipomenit e respectivul. Mai exact, simpla laudă doar cu acela în față este insuficientă, noi avînd nevoie - e vorba de autor, respectiv elogiat - să impresionăm și pe ceilalți din trib.

De-asta probabil, mie unuia, mi-s greu gurgitabile așa scrise.

Oarecum la chestiune, pe cînd nimerisem azi peste un material al lui Dan Mârza din carpati.org, îl simțeam ceva mai puțin tensionat, decît aș fi eu în fața acelui public, vorbind de întreprinderile mele montane

Am dedus de aici, inițial, că el se mulțumește să intereseze acea felie umană. Una pendinte de grupul său. La subsemnatul, pesemne e nevoie de mai mult, de lumea toată poate, din motive psihologice ce nu-i frumos a releva...
Totodată, eu nu prea am știința captării unei zone umane ceva mai largi,  treabă la care se pricepe mai bine unul de-al locului. Care e.... de-al locului. Mai exact, știe ce gustă consătenii lui.

O idee trăgînd pe alta, priveam azi la introducerea unui interviu realizat de același Mihai Cațan, de această dată cu zărneșteanul Ioan Pivodă. M-a surprins (e vine mea...) cum citeau cei doi intervievatori, după o hîrtie. Nu erau în stare a grăi natural, din minte, acele lucruri. Mai mult, nu aveau corpul îndreptat spre oaspete, deși cuvintele îi erau adresate acestuia.
Am realizat că așa stau lucrurile într-un grup uman, al cărui membru disciplinat te afli. Unde faci ce ți se spune, nu improvizezi.

Firește, cei doi (am fost surprins să descopăr în acea poziție pe Gabi Bazacliu) se află în categoria copii cuminți. Care execută ce știu că dă bine, profesorului, clasei, mamei care stă încîntată în preajmă..