Răspuns Dinu Mititeanu, fie și nesemnalat la vremea lui

Răspuns Dinu Mititeanu 

(și pe care nu am apucat să îl semnalez la vremea lui, la exact la 30 iulie anul acesta).

Anterior, strîns cu ușa dar și îmbătat de prezența suporterilor săi, d. Mititeanu spusese așa:

„Acel jurnal i-l voi cere mamei sale care încă trăiește, să xero­co­piez mare parte din el, să postez undeva unele pagini, să poată cei in­teresați să le confrunte cu cartea. Iar dovada că acel jurnal e scris de mâna lui, o veți avea comparând scrisul (de mâ­­­nă!) cu cel existent în a 2-a ediție a cărții la pag.120-121: xero­copia scrisorii trimisă de el bu­nului său prieten Bebe Pozdârcă din Tg. Mu­reș, după ascen­siu­nea lui de iarnă în decembrie 1982 (cu Ta­­vi Bor­toș) a Fisurii Albas­tre dedicată memoriei lui Emilian Cristea...”

Totul e prezentat acolo cît să crezi că respectiva publicare se află iminentă.

Este drept că se afla acolo doar încercarea de a-și convinge pe moment fanii. La ziua de mîine, cînd ar fi avut de adus facsimilele (ca să comparăm etc.) nu se gîndea. Să scape doar din impasul momentului.

Nici gînd să spună acolo că mama lui Cuxi șade mai mult în Germania, și că el, Mititeanu, nu ajunge des pe acolo.

În același timp, și explicînd extrasul poate în exces de mai sus, e interesantă oratoria dlui Mititeanu, care aduce un șuvoi de date, și pe care știe că publicul său nu le va verifica. Doar va obosi un pic, numai bun de pus în leagăn, respectiv va sta încîntat că ce zeu deștept are în preajmă.

Închei cu o bucată pe care am ales-o de capăt și la capitolul despre Mitul Cuxi Șerban:

„Singura performanta la care am ravnit toata viata (asa ma invatase Bunicul si Unchiul) a fost sa fiu si sa raman Om.” (Dinu Mititeanu)

PS
Intervenția mea avusese loc pe următoarea postare: