„Sâmbătă am avut parte de o tură de neuitat, în inima abruptului vestic, pe legendarul traseu Anghelide – Vâlcelul Crăiței. A fost o experiență autentică de carpatism: poteci abrupte, brâne spectaculoase, săritori, zone de scrambling și rapeluri prin ferestre de stâncă – toate conturând o aventură de povestit...”
Formularea „o tură frumoasă” nu are căutare, trebuie să fie de neuitat. Nu e de ajuns în abruptul vestic, ci în inima acestuia etc.
Este un stil care vizează profanii cărora acest text le va ajunge sub ochi. Acestora nu le defilează automat sub ochi, la ideea de tură în abrupt, particularitățile unui așa drum. Trăirile lui aparte, care altminteri sînt greu de pus pe hîrtie /prin tastatură.
Dorința de a ne scoate în evidență persoana, în fața semenilor.
Care semeni, dincolo de particularitatea că nu se pricep, au nevoie de figuri de stil mărețe. Căci cele mai simple nu le pun sîngele în mișcare... Interesantă și introducerea: „Respirăm munte, trăim Crai!”. La plural, mai exact. Deși este un singur semnatar al postării.
Avem nevoie să ne știm în grup... Singurătatea e neplăcută. PS „Suntem ghizi și nu întâmplător am ales să ne „localizăm” în Crai – această bijuterie a Carpaților românești. Ne face o reală plăcere să împărtășim frumusețea acestor locuri cu cei care ajung pentru prima dată aici.”
Împărtășirea cu pricina este, inerent în cazul unor ghizi, pe bani... Și nu chiar puțini. Ce e drept, publicul care solicită serviciile acelor îndrumători nu are nimic împotriva stilului literar respectiv.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu