Cea din Valea Albă (Bucegi)
Insul cîrn fiind Gheorghe al Sandei (o fi fost maică-sa văduvă, în mod normal așa apelative indică tatăl...), din alăturata fotografie.
(mulțumiri lui Adi Costache, care mi-a pus la dispoziție numărul Enciclopediei turistice românești - de sub egida Turing-Clubului României -, volumul din 1946!)
Tot acolo, poze cu alți înaintași din vechime. Firește că mi-aș fi dorit și eu, să arate mai bine...
Deci cu acele fustoaie urcau, femeile epocii... Dar tot nu reușesc să mi-o închipui pe Bucura Dumbravă cu așa ceva, încălecînd Acul Mare al Morarului...
Mărturisesc spășit că am idee de ce-a făcut Bucura în asociația „Hanul drumeților” (care a precedat TCR, a cărui înființare ea nu a apucat-o, decedînd în ianuarie 1926) și nu mi amintesc de cine știe ce acțiuni, de-ale dumneaei.
Nu se vede grozav, însă imaginile cu acea pleiadă de montaniarzi sînt rarisime.
Imaginea pare luată în Bucșoiul, munte preferat al lui Alceu U., după spusa lui N. Bogdan parcă.
PS
De la de-ăi ca mine...
.
În acel volum al Enciclopediei..., se vorbește mai mut decît elogios despre Bucura Dumbravă, că ce a făcut dumneaei în Turing-Clubul României (asociația ce păstorea acele enciclopedii).
Imaginea pare luată în Bucșoiul, munte preferat al lui Alceu U., după spusa lui N. Bogdan parcă.
PS
De la de-ăi ca mine...
.
În acel volum al Enciclopediei..., se vorbește mai mut decît elogios despre Bucura Dumbravă, că ce a făcut dumneaei în Turing-Clubul României (asociația ce păstorea acele enciclopedii).
Mărturisesc spășit că am idee de ce-a făcut Bucura în asociația „Hanul drumeților” (care a precedat TCR, a cărui înființare ea nu a apucat-o, decedînd în ianuarie 1926) și nu mi amintesc de cine știe ce acțiuni, de-ale dumneaei.
Asta, dacă fac abstracție de niște case țărănești închiriate (1920-22) pe post de pensiuni, și care au ieșit în pierdere. Bașca de mărturisirile Bucurei, cum că nu e bună și pace, ca organizatoare de oameni și de lucruri.
Avem însă nevoie ca de apă, de idoli. De sfinți și sfințișori.
Fac bine la popor însă (ba din dorință de protecție, ba dine ducație, ba de teamă că aceia, Sfinții, i-ar pedepsi dacă nu se supun lor).
Nu aș fi punctat asta dacă nu aș sta cu ochii, săptămînile astea, pe producțiile (cu tămîie) adresată de mai-mici înaintașului Alexandru Beldie (în centru, mai jos).
Se te ții 'perii' ce-i trag aceia, în paralel cu trecutul sub preș al lucrurilor neconvenabile - „statuii” la care asudă.
.
Simt că lucrurile țin de principiul oalei de noapte (chestie care se ținea sub pat, pe vremea closetului în fundul curții).
Adică, mai micii duc olița celui mai mare, iar cînd ei vor sui în schemă, noii apăruți pe acolo le-o vor duce pe-a lor...
În „Ultima noapte de dragoste...”, a lui Camil Petrescu, „încă una de-a lui Nae Gheorghidiu” are în vedere și ea o asemenea succesiune, de sarcini iar apoi privilegii...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu