BUCEGI, Caraiman. Toponimie de amănunt.

Toponimie de amănunt.
„Grohotișul Înflorit” (Bucegi, Caraiman).

Alăturat, reproducerea unei file din memoriile („Ascensiuni montane”, 2016) înaintașului Radu Țițeica:

.
În ghidul său alpin din 1988, Walter Kargel alătură denumirea de „Grohotișul Înflorit” unei văi (mai exact afluentului Văii Spumoase ce coboară de la E de Portița Caraimanului).
Cum, din vechea descriere ce a lansat acel toponimic (în Anuarul STR) știu că nu era vorba de o vale, ci de o pantă pe malul Principalului Spumoasei, am opinat că W. Kargel se înșela, în problema indicată mai sus.
.
Întîmplător, văd că și Radu Țițeica era de părerea mea (vreme de aproape patru decenii nu am binevoit să citesc atent acea bucată de text...).
.
Ca urmare, am preluat pentru vîlcelul ”încă nenumit” (R. Țițeica), denumirea pe care am găsit-o (posibil, dată în glumă) în însemnările acestuia din urmă. Și anume de „Vîlcelul Izvorului” (și chit că nu există izvoare pe segmentul circulat de grupul Țițeica).

**

În aceleași memorii, Radu Țițeica spune că vizavi (raportat la Valea Spumoasă) de „Grohotișul Înflorit urca o pantă ierboasă, pînă într-o șa de unde trecea în vîlcelul vecin (pe care am îndrăznit să-l botez cu numele de familie al acelor pionieri).

Mie nea Radu mi-a zis că a identificat mai greu Portița (a bîjbîit două veri în căutarea ei) întrucît de pe vechea potecă Poiana Tîrlelor - Valea Jepilor mediană - Platou nu se vede Portița.
Or, întîmplător am observat în vara această că de pe acea pantă se vede Portița. Nu îi fac vreo culpă înaintașului meu, in asta. Se prea poate să nu se fi uitat de acolo în direcția Portiței, ori să o fi făcut, dar acea stîncă nefiindu-i familiară, să nu o fi băgat în seamă.

Mai văd acum că, pe fila alăturată, opinează pentru dubletul brîu (singular) - brîne (plural), în defavoarea brînă-brîne (dînsul îmi spunea că era forma preferată de cogenerul său Nae Dimitriu).
Nu îi contrazic optica, dar eu unul prefer brîu - brîuri, îmi sună mai puțin împiedicat / bătrînicios la plural, iar totodată se poate baza pe ideea de brîu pus în jurul corpului.
.
PS1
Ceea ce Radu Țițeica numește în textul său drept „V. Portiței” este Valea Spumoasă de azi (fie ea și o denumire total aiurea, întrucît nu are spume/cascade pe cursul ei).
.
PS2
Pe cînd găsesc necesar să alătur postării un extras din prima hartă a abruptului (realizată de Radu Țițeica), observ că Grohotișul Înflorit nu e tocmai bine reprezentat acolo. Mai exact, în realitate nu are vreo formă circulară, iar totodată se desfășoară precum un culoar dreptunghic între muchie și (aprox.) confluența Principalului Spumoasei cu firul ce vine de la S de Portița.
Foarte probabil, reprezentarea în acea formă se datorează intervenției lui Mihai Haret, președintele asociației care a publicat harta (Al doilea anuar al Bucegilor). În forma inițială a hărții acel „Grohotiș...” nu există, pentru că Radu Țițeica nu avea idee de el.

.
Cu ochii la acea secțiune de hartă, aș mai puncta o scăpare, însă o las în plata Domnului, pentru că toți greșim, inclusiv vreo scrisă a subsemnatului, care a pășit pe munte după indicațiile lui Radu Țițeica...