Interesul său pentru teritorii din afara arealului țării

Mai exact unele pretins a fi l/ ai fost locuite de români. 

Văzusem în ultimele săptămîni, în prezentarea prezentarea ultimului număr al revistei „România pitorească”:

„Rubrica „Pământuri românești abandonate?: Pocuția, un fel de Alaska a României! Desigur, la alte dimensiuni.”

Astăzi îl nimeresc pe liderul RP, M. Ogrinji, într-o omagiere, fie și mai veche (2014), a ceea ce este numit „Maramureșul istoric din partea dreapta a Tisei - Transcarpatia”.

Poate nu chiar justificat, dar mintea îmi zboară la gesturile asemănătoare ale unui Mircea Dumitrescu, lider în jurul anului 1970 a ceea ce a fost numit Turing-Clubul din strada Mircea Vodă.

Și care vedea în poteca amenajată Take Ionescu, pe Bucșoiul Bucegilor (mai exact între Pichetul Roșu și Prepeleac) - pe atunci în componența Austro-Ungariei -, o zonă de pămînt alipit regatului României.

În ambele situații putîndu-se explora, psihologic, ce și cum.

PS
Poate nu chiar de mirare, M. Dumitrescu a militat după 1990 în cadrul partidului naționalist „România Mare”.

Despre Pocuția, și recomandînd ceva rezerve asupra obiectivității autorului de acolo, vezi:


,