Discuții pe undeva, pe marginea unui filmuleț postat de Alexandru Popescu.
I
Tot felul de emoticoane extaziate, pe acolo...
„O să mă ierți că îți spun, însă entuziasmați de escapadele noastre montane sunt cu precădere aceia care nu au călcat pe acolo...
II
„Foarte frumos Craiul.
Cel mai probabil doamna nu are copil.”O doamnă (ștersă între timp de autorul paginii) precizează că în cazul acelei tinere femei e vorba de iresponsabilitate, aventurîndu-se pe acolo.
Că nu se gîndesc la viitorii lor copii
Eu:
„Cineva dintre noi doi au uitat cum sunt domnișoarele... Mai exact cât își bat ele capul în acea epocă, cu viitorii lor copii.”
„Până să aibă copii, domnișoarele au de ales un bărbat puternic.
Ca să îl cucerească trebuie să demonstreze că și ele sunt puternice. Prin urmare îl însoțesc în asemenea întreprinderi.
Dacă nu ar face-o, domnul acela puternic ar fi interesant de dudui ce nu se feresc să îl însoțească pe coclauri. Iar copiii reticentei ar avea un tătic mai slăbuț, din punct de vedere al forței și îndrăznelii - calități necesare în familii care se vor puternice..”
„Instinctiv, orice duduie caută un mascul puternic. Mai lesne găsești așa ceva pe munte decât la concursurile de șah ori biliard.”
„Bărbații sînt interesați de domnișoare la vremea aceea după cu totul alte criterii, decât al viitoarelor progenituri.
Îi interesează doar o dudui arătînd bine, respectiv o ejaculare in forță în dînsele.
Că în spate inconștientul își face mendrele după cu totul alte criterii, e altă discuție.”
După cum:
„Dacă cineva reclamă iresponsabilitatea altuia, aia nu înseamnă că respectiva trăsătură îl dă afară din casă...”
***
III
III
„Familia, colegii și prietenii de obicei sunt primii care nu ne înțeleg mersul, scopul și pasiunea, uneori prin fotografiile astea fie le transmitem emoții, fie cat de ,,nebuni” suntem, mirându-se nu de peisaj ci cum de n-am murit. ”
Poate inventez eu o nuanță la zisele tale, poate...
Există situația în care apropiații îți acceptă acel hobby (la oa dică nici nu exista alternativa neacceptatului, cîtă vreme sînt om mare, iar în același timp șe accept și eu omeneștile), chit că nu sînt atrași de el.
Cît și aceea în care se uită ciudat la tine...
Dincolo de asta, nu îmi aduc aminte să se fi uitat careva ciudat/dezaprobator/ducînd degetul la tîmplă de ceea ce fac pe munte. Asta, pentru că viețuiesc într-un mediu întrucîtva tolerant. Iar în afara acestuia semnalizez a nu fi un is tare pașnic, dacă pe călcat prostește pe bătături.
La alții, pomenind că lumea se uită strîmb la dînșii, s-ar putea să existe un dor mai mare (decît al meu) de a fi băgați în seamă. E ceva din categoria unui tip dintr-un volum Mark Twain:
„Dacă vreți să știți, mie Tom Sawyer mi-a tras cîndva o chelfăneală!”.
Poate inventez eu o nuanță la zisele tale, poate...
Există situația în care apropiații îți acceptă acel hobby (la oa dică nici nu exista alternativa neacceptatului, cîtă vreme sînt om mare, iar în același timp șe accept și eu omeneștile), chit că nu sînt atrași de el.
Cît și aceea în care se uită ciudat la tine...
Dincolo de asta, nu îmi aduc aminte să se fi uitat careva ciudat/dezaprobator/ducînd degetul la tîmplă de ceea ce fac pe munte. Asta, pentru că viețuiesc într-un mediu întrucîtva tolerant. Iar în afara acestuia semnalizez a nu fi un is tare pașnic, dacă pe călcat prostește pe bătături.
La alții, pomenind că lumea se uită strîmb la dînșii, s-ar putea să existe un dor mai mare (decît al meu) de a fi băgați în seamă. E ceva din categoria unui tip dintr-un volum Mark Twain:
„Dacă vreți să știți, mie Tom Sawyer mi-a tras cîndva o chelfăneală!”.
IV
”Sînt om, iar prin urmare vreau ca cele postate de mine pe aici să intereseze, să atragă alți oameni. Vreau însă ca aceștia să fie unii ce rezonează asemănător mie. Niciodată nu m-a interesat să dau gata profanii.
Hm... Ca paria ce mă aflu, sînt interesat în primul rînd să fiu primit în cerc, iar pe moment nu să dau gata pe cei de acolo.
A se ierta dacă îmi execut ședințe de psihanaliză pe aici (economisesc și eu bănetul personal, cum pot)...”
Hm... Ca paria ce mă aflu, sînt interesat în primul rînd să fiu primit în cerc, iar pe moment nu să dau gata pe cei de acolo.
A se ierta dacă îmi execut ședințe de psihanaliză pe aici (economisesc și eu bănetul personal, cum pot)...”
„Omul este măsura tuturor lucrurilor”
Frate Alexandru (vorba ardelenilor)
Îs vorbă lungă...
Am sentimentul că sîntem foarte politicoși cu anticii, ceva din categoria respectului pentru un bunic, altminteri destul de prăfuit în ideile/producțiile lui.
Nu spun că nu sînt lucruri interesante pe acolo, dar lucrurile stînd precum în alpinism acolo, „ne cățărăm pe umerii înaintașilor”. Inevitabil e a urmat, în secolele pînă azi, a îmbunătățit acele sentințe.
Nu propun să dăm la coș pe cutare ori cutare din vechime, dar nici nu aș ignora amănuntele mele de mai sus.
Mă întreba cum dacă citez, prin logoreea mea, din antici...
Parcă nu.
Îs vorbă lungă...
Am sentimentul că sîntem foarte politicoși cu anticii, ceva din categoria respectului pentru un bunic, altminteri destul de prăfuit în ideile/producțiile lui.
Nu spun că nu sînt lucruri interesante pe acolo, dar lucrurile stînd precum în alpinism acolo, „ne cățărăm pe umerii înaintașilor”. Inevitabil e a urmat, în secolele pînă azi, a îmbunătățit acele sentințe.
Nu propun să dăm la coș pe cutare ori cutare din vechime, dar nici nu aș ignora amănuntele mele de mai sus.
Mă întreba cum dacă citez, prin logoreea mea, din antici...
Parcă nu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu