... mărgica despre care v-am tot bătut capul de la o vreme. Mai exact varianta ei cuprinzînd și (multe) imagini.
Este un text care, datorită întinderii (516 p.), va avea o existență doar online:
.
Nu știu dacă va avea ceea ce se numește carieră. Se înțelege că mi-aș dori așa ceva, deși este totuși prea voluminoasă (și egocentrică?) pentru cititorul comun.
Ca părinte al ei, sper că găsi fani (care foarte probabil nu vor fi mulți, dar de calitate)
Ca și în cazul volumului „Sus la munte, la izvor”, în vremea în care nu exista posibilitatea de a fi publicată (inclusiv datorită lenei mele), esențial este că am reușit s-o pun pe hîrtie, fie ea și doar virtuală
.
Din acest moment, mintea-mi va umbla creanga pe alte drumuri (de pildă memorii montane post 1984, dar nu numai).
Nimeresc azi din nou pe fila Fb a unui fost șef... Am lucrat împreună în 1998, la o revistă de fotbal. Inițial am avut multă apreciere pentru dînsul. Pe de o parte era elegant, ponderat în comportament, iar pe de alta scria frumos (barim la cît mă pricepeam eu pe atunci). Era/e 15 ani mai mult ca mine.
Acum, fie și trecut de 80 ani, nu mai scrie (ori o face, de mai bine n-ar face-o), excelînd în forward-uri către alții, mai exact cei care gîndesc convenabil lui.
... Oare eu ce voi face, peste 15 ani (să presupunem că ating acea etate) ? Voi scrie? Iar dacă da, cum?
