Dl Cosmin Dumitrache face un anunț (însoțit de imagini):
„O lecție de viață și de iubire care învinge timpul!
În curând, filmul documentar Hoinari prin Munți [vezi imaginea, la PS]”
Imagini, acolo:
Notațiile mele:
„O viață trăită la înălțime, unde dragostea refuză să îmbătrînească, iar muntele devine izvorul unei tinereți fără de sfîrșit”
Asemenea frumoase texte e bine să nu aibă vreun cârcotaș prin preajmă. Și care să se întrebe, de pildă, care e diferența între un prieten și un prieten adevărat.(nu știu cum se face că în asemenea situații cel chestionat nu răspunde, ci doar se înfurie...)Am momente în care mă întreb de unde pasiunea Marilenei pentru un bărbat cu peste trei decenii mai mare.Iar de aici mintea îmi fuge la un inevitabil amor pentru propriul tată (foarte probabil, unul la fără frecvență)..Dacă nu mă va doborî lenea, parcă aș pune de un studiu la un moment dat, despre senectutea dlui Mititeanu. Știu că nu e frumos, dar cineva trebuie să scuture un pic acel pom, plin de vorbe mari....Pot privi și spre mine, cum stau cu invidia pentru succesul pe care l a avut dl Mititeanu la dame, iar finalmente la nevasta Marilena. Ori pe acela la public. Și categoric posed multă invidie (dar și avantajul decurgînd din a-ți recunoaște așa ceva).Că veni vorba de public, îmi mențin părerea că aceia vrăjiți de producțiile lui Dinu Mititeanu, nu prea umblă pe munte.Și în general nu au acces la vorbele mari, de pildă dragostea, pe care simpaticul clujean le vehiculează.PSMeditez cum îl va trata istoria pe Dinu Mititeanu...Și în viitor vor exista oameni doritori de vorbe mari, care îi vor închina medalioane ori Remember uri.Cine va scrie însă materiale istorice serioase, nu va prelua poveștile scrise de Mititeanu, ori de fanii acestuia.Vezi cazurile, astăzi, Mihai Haret sau Emilian Cristea.Că veni vorba, stau și mă întreb cum își va trata idolii de azi viitoarea generație de la cârma revistei România Pitorească.Probabil și ea se va adapta vremurilor (mai exact, formei pe care o va lua, până atunci, istoria mersului pe munte, la noi).Au mai avut un switch asemănător, după 1989...”
La cele de mai sus, dl. Dumitrache mi-a comunicat părerea lui (nu o am la îndemînă), pe care am îndrăznesc să o trec în rîndul aburelilor. Ceea ce este normal, căci nu poți împăca altfel capra și varza.
Am parte și de un comentariu mai aciduț, din partea unui prieten Fb altminteri:
Eu într-o atare situație, cînd te-ar mînca în tîrtiță de viața mea personală, cu siguranță ti-ași da un blok cît Catedrala Neamului !Subsemnatul:„Explică și mie o chestie... Când pe realizatorul acestui film îl mănâncă târtița de viața personală a lui Dinu Mititeanu, nu se pune?Apoi.Care e problema că pe careva îl (citez din clasici) mănâncă târtița de viața mea personală? Am ceva de ascuns?Vă admir din ce în ce mai mult, pe voi ăștia sociabilii! Stați bot în bot cu sumedenie de oameni, dar în același timp vă pitiți viața personală...Sunteți mai extremiști în comportament, decât mine...PSLămurește, rogu te, ignorantul care mă aflu...Ce e de pitit, în viața personală a cuiva?[Totodată] dacă dai block, inclusiv unul cât Catedrala neamului, ce rezolvi? Acela interesat de viața ta personală te va lucra în continuare (mai înverșunat), iar amicii te vor anunța: "Uite ce a mai zis ăla de tine!"...
P.S.
Fila Fb Hoinari prin munți
